Tahionii transformă totul
de Larry Johnson

Numit după cuvântul grecesc pentru "rapid", Tahionul este o particulă propusă independent de către Gerald Feinberg şi George Sudershan și colaboratorii lor, şi care poate exista doar la viteze superluminice.

În anul 1966, Gerald Feinberg a descris existenţa unei surse de energie neexploatată încă, nelimitată, cu viteză superluminică, numită energie tahionică. Această informaţie incredibilă prezentată de către Feinberg este răspunsul-verigă lipsă, cel puţin teoretic, la întrebarea: de unde îşi iau majoritatea aparatelor pe bază de energie liberă energia pentru a funcţiona. Electricitatea de exemplu descrie un tip de energie. Energia tahionică, pe de altă parte, descrie Sursa tuturor energiilor.

În vara anului 1931, Nikola Tesla şi-a dus nepotul la Buffalo, N.Y. pentru a începe testarea unui nou automobil, în care el a instalat un dispozitiv cu totul remarcabil. La vârsta de 70 de ani, folosindu-şi propriile fonduri, Tesla a construit ceea ce acum se crede că era primul "receptor de energie" cunoscut (convertor de energie gravitaţională) care punea efectiv în funcţiune un vehicul fără motor. Automobilul era un model Pierce Arrow, mare şi greu, una dintre automobilele de lux din acea epocă. Motorul a fost scos şi înlocuit cu un motor electric. Tesla a instalat receptorul de energie sub bord. Tesla a spus că convertorul producea suficientă energie pentru a ilumina o casă întreagă sau pentru a pune în mişcare un autovehicul. Autovehiculul a fost testat timp de o săptămână, timp în care a atins fără efort viteza de 145 km/h.

Consemnările rezultatelor arată că pe lângă faptul că nu folosea combustibil şi nu polua, capacitatea vehiculului Arrow era cel puţin egală cu cea a unui motor cu benzină. Pentru bătrânul Tesla acest vehicul era doar un hobby, care nu putea fi luat în serios. Tesla ştia că această descoperire nu va fi acceptată, la fel cum nu a fost acceptată nici invenţia sa prin care se putea alimenta cu energie liberă fiecare casă, fără a se folosi cabluri. Se speculează că cel mai probabil era vorba despre aceeaşi tehnologie folosită şi la dispozitivul instalat în Arrow. Aşadar, el nu a discutat realizarea sa tehnică pentru modelul Arrow cu ingineri, cercetători sau companii; aproape fără nici o excepţie. Interesant este faptul că după doar câteva luni după încheierea testelor lui Tesla, compania Pierce Arrow şi-a încetat activitatea pentru totdeauna.

Mulţi consideră că Tesla a fost primul, dar nu şi ultimul, care a construit efectiv un receptor care valorifică câmpul energetic gravitaţional, despre care acum se cunoaşte că este derivat direct din energia tahionică.

De atunci, în pofida unor mari obstacole şi împotriva ştiinţei ortodoxe, a existat un grup în creştere de oameni profunzi care au reuşit să valorifice această extraordinară energie superluminică, numită energie tahionică.

Dr. T. Henry Moray din Salt Lake City, Utah este unul dintre aceşti luptători înzestraţi. Având în opoziţie un guvern şi o societate de afaceri ignorante şi orientate către bani, care suprimă şansele unui viitor fără de petrol şi energie nucleară, dr. Moray şi-a continuat eforturile, până la sfârşitul vieţii sale, de a obţine sprijin pentru construirea unui dispozitiv revoluţionar. Dr. Moray a fost foarte impresionat de activitatea lui Tesla şi în anii ‘30 a reuşit să producă el însuşi un convertor în greutate de 27 kg, care genera 50 de kilowaţi. Dr. Moray a găsit soluţia la problema creşterii nevoii de combustibil! Aceste convertoare uşoare pot produce electricitate fără să polueze şi fără să fie necesară alimentarea cu electricitate. Ele ar fi putut fi folosite pentru punerea în funcţiune a aproape orice. În 13 iulie 1931, dr. Moray s-a adresat Biroului de Invenţii al SUA.

La fel ca şi Tesla, el a reuşit să valorifice câmpul tahionic, care pătrunde tot ce există, şi să-l convertească în energie electrică utilizabilă. Problema era că dr. Moray nu putea dovedi de unde provenea sursa de energie, iar Biroul de Invenţii al SUA, în infinita sa înțelepciune, a respins acest dispozitiv, nu pentru că nu funcţiona (căci el funcţiona), ci pentru că nu s-a putut dovedi de unde provenea sursa de energie.

Soarta dr. Moray pare desprinsă dintr-o carte de aventuri. A fost hărţuit de cei care urmăreau să-i exploateze sau să-i îngroape invenţia, inclusiv de către agenţi guvernamentali. În 2 martie 1940, dr. Moray a fost împuşcat chiar în laboratorul său. După aceea, el a purta mereu un pistol cu el. Automobilul său avea geamuri rezistente la gloanţe, şi chiar şi aşa a fost atacat. Până la moartea sa, în anul 1974, el a ţinut conferinţe şi discursuri unor grupuri restrânse de oameni interesaţi. Chestiunile tehnice care nu puteau fi lămurite atunci sunt clarificate în prezent. Fiul dr. Moray i-a continuat activitatea după moartea tatălui său, încercând să obţină fonduri şi răspunsuri la întrebarea „de ce funcţionează” dispozitivul respectiv.

Va veni şi ziua în care ştiinţa va putea dovedi Câmpul Energetic Tahionic. În acea zi lumea se va bucura. Chiar acum ne apropiem de acea zi, dar mai întâi să ne aplecăm asupra unor date istorice.

Interesul faţă de energia gravitaţională (tahionică) s-s răspândit în întreaga lume. În anii ’20 şi ’30 acest concept a fost elaborat de către fizicieni ca Levetzow, Stanyukowiz şi Shneiderov.

Dr. Nieper a extins teoria potenţialului energiei câmpului gravitaţional cu câteva teorii care au fost susţinute de datele culese de sateliţii NASA între anii 1967-1971.

În anul 1970, un fizician american numit Stokes, a numit teoria lui Nieper "Teoria Scutului". În anul 1972, Stuhlinger, un binecunoscut fizician care a lucrat împreună cu Wernher von Braun în Huntsville, Alabama, a concluzionat că "efectul de scut poate fi explicat doar prin efectele unui câmp de tahioni, descris de către Feinberg în anul 1966."

Profesorul Shinichi Seike, director al laboratorului de cercetare a gravitaţiei din Japonia a afirmat că "vestea cea bună este că tahionii sunt prezenţi cu siguranță în câmpul gravitaţional."

În pofida multor opinii contrare, existenţa acestora (a tahionilor) a fost confirmată în mod satisfăcător şi sigur încă din anul 1975, în special de către cercetători ruşi şi australieni. Conform calculelor unui cercetător japonez, lider în acest domeniu, "concentraţia de energie a acestui câmp (de tahioni) este de câteva milioane de jouli pe cm3, la o tensiune de aproximativ 800 milioane volţi per centimetru –extraordinar de mare! Toată chestiunea este să forţăm tahionii şi energia lor să interacţioneze cu diferite sisteme fizice."

Părerea unor cercetători, cum sunt Todeschini în Italia, Pages în Franţa, Kooy în Olanda, Wyniatt în Noua Zeelandă, Nieper în Germania, este că acest câmp tahionic este real, accesibil şi extrem de bogat în energie.

În prezent, mulţi cercetători sunt de acord că energia tahionică există, şi ca dovadă sunt numeroasele dispozitive construite în prezent. Este doar o chestiune de timp până ce vieţile noastre se vor transforma cu ajutorul acestei energii.

La începutul anilor ’60, cercetătorul francez Andre Priore a demonstrat ce anume s-ar putea face dacă s-ar putea valorifica energia tahionică. El obţinuse deja un brevet în Franţa pentru un dispozitiv foarte deosebit. Ce anume făcea acest dispozitiv? Conform revistei canadiene "Clean Energy Newsletter" (Noutăţi despre Energiile Curate), cu acest dispozitiv, "într-o manieră ritmică se poate induce un comportament magnetic în obiecte iradiate, prin modularea neutrinilor încărcaţi (creşterea capacităţii celulelor de a atrage tahioni)". Cercetarea s-a focalizat asupra cancerului şi a dovedit un potenţial atât de deosebit, încât comunitatea medicală ortodoxă franceză a abordat o atitudine foarte ostilă, la fel ca şi Sir Alexander Haddow, preşedintele British Cancer Research Institute (Institutul de Cercetare a Cancerului din Marea Britanie). Atunci când Priore şi-a adus descoperirea în SUA, sperând să ajute astfel umanitatea, a fost întâmpinat cu ostilitate. S.E. Luria, un binecunoscut cercetător asupra cancerului şi-a asumat sarcina de a rula o baterie de teste.

La mijlocul anilor ’80, dispozitivul a început în sfârşit să obţină o recunoaştere solidă din partea francezilor, atât a comunităţii ştiinţifice, cât şi tehnice. Cel mai interesant este însă faptul că comunitatea non-militarizată americană continuă să rămână ostilă.

Chiar şi aşa, aceasta ne arată că „Epoca Tahionică” s-a instalat, şi că aplicaţiile sale vor deveni tot mai uluitoare. Capacitatea naturală de vindecare a energiei tahionice şi convertoarele tahionice de producere a energiei libere, nu sunt de domeniul viitorului, ci sunt chiar viitorul nostru.

Ştiinţa atribuie tahionilor o anumită calitate, care este dintre cele mai interesante. Este vorba despre entropia negativă (neg-entropy). Entropia negativă produce ordine în locul haosului. Se pare că cu cât entropia asociată unui organism este mai pozitivă, cu atât este prezentă mai multă dezordine, boală sau haos. Aceasta explică de ce dispozitivul lui Priore acţionează atât de benefic. Se pare că acesta creează ordine într-un sistem dezordonat. Pacienţii afectaţi de cancer (celulele canceroase sunt foarte dezordonate şi cu o vibraţie joasă) au fost trataţi cu acest dispozitiv, şi se pare că s-a activat astfel capacitatea naturală a organismului de a lupta împotriva cancerului, într-o atât de mare măsură, încât cancerul a dispărut complet.

La începutul anului 1982, în revista Raum & Zeit s-a publicat un articol despre explorarea importanţei câmpului tahionic. La acea vreme, atenţia era focalizată asupra obţinerii energiei libere.

Ulterior, în volumul 4 al Raum & Zeit, în anul 1991, dr. Morton Walker, DPM a scris un articol despre apariţia unei companii care a reuşit cu succes re-organizarea anumitor materiale. S-au folosit în special, sticlă, apă, şi textile pentru a deveni conducătoare de energie tahionică. Aceste articole au stârnit imaginaţia cititorilor. Dr. Walker a asimilat forţa vitală, Prana, Ch'i , Ki, sau Qi, cu Energia Tahionică, care produce scăderea entropiei în organismele celor care utilizează aceste produse. Dr. Walker a descris câteva produse comercializate în SUA, pentru uz privat. Toate aceste produse au fost dezvoltate într-o companie neidentificată, de către un cercetător japonez. În aceste condiţii, a poseda o antenă pentru energie tahionică era considerată ca fiind un dar divin.

Într-un articol apărut ulterior în Raum & Zeit, volumul 3, numărul 2 din anul 1992, dr. Walker a oferit noutăţi încurajatoare referitoare la nişte sportivi care şi-au crescut performanţele în mod impresionant prin utilizarea acestor mici antene pentru energie tahionică.

Dr. William H. Philpott, medic, scrie foarte impresionant despre faptul că celulele noastre sănătoase au o încărcătură magnetică care atrage şi converteşte energia tahionică în energie biologică, sub forma electronilor utilizabili. Mai mult decât atât, dr. Philpott ne spune că atunci când o celulă este în stare edemă, inflamată sau cu dezechilibru în nivelul sodiului și potasiului, atunci celulele se împuţinează şi prin urmare nu mai sunt capabile să convertească energia liberă a spaţiului (tahionică) în energie biologică utilizabilă.

Această explicaţie pare să corespundă cu filosofia entropiei negative asociată cu energia tahionică.

De fapt, dacă o celulă nesănătoasă nu are acces la energia tahionică sau nu poate converti energia tahionică în energie biologică utilă, atunci este de la sine înţeles că ea nu se mai poate regenera. În anul 1990, corporaţia Advanced Tachyon Technologies (Tehnologii Tahionice Avansate), din SUA, a anunţat că a perfectat un proces revoluţionar care restructurează efectiv materialele naturale, la nivel sub-molecular, transformându-le în antene tahionice permanente.

Această descoperire este utilă doar dacă se reuşeşte ca o sursă suficient de mare de concentrată de tahioni să alimenteze celula nesănătoasă şi dacă entropia negativă produce într-adevăr re-ordonare, pentru ca astfel celula să fie rapid re-echilibrată. Dacă această teorie devine un fapt acceptat, atunci extraordinara aplicaţie a energiei tahionice ca tratament va putea zdruncina instituţia ştiinţei medicale actuale orientate către tratamentele pe bază de chimicale. "Cea mai mare descoperire a tuturor timpurilor!" — Carla Bowes, N.D.

Procesul de tahionizareTM nu mi-a fost divulgat, dar mi s-a spus că s-a demonstrat că tahionizareaTM (cuvânt care descrie, conform spuselor autorilor, un proces permanent de restructurare) nu are legătură cu vreo frecvenţă, şi că de fapt, conform afirmaţiilor lui David Wagner, este sursa tuturor frecvenţelor. Ei afirmă că întregul proces durează 14 zile, şi că rezultatul este 100% permanent şi este verificabil.

În luna mai a anului 1991 s-a început o cercetare extinsă şi cu susținere publică, a antenelor tahionice. Situat în regiunea Sonoma, California, Tachyon Health Center (Centrul de Sănătate prin Tahioni) s-a deschis cu unicul scop de a testa efectele energiei tahionice. S-au realizat studii asupra unor persoane cu un spectru larg de afecţiuni fizice. S-au administrat 1400 de tratamente, cu rezultate uimitoare. Majoritatea clienţilor au declarat îmbunătăţiri imediate, care s-au multiplicat în timp. Dar ceea ce este extraordinar este faptul că peste 1000 de practicieni în domeniul sănătăţii au studiat acolo în domeniul utilizării avansate a metodelor tahionice.

Dintre aceştia, câţiva mi-au răspuns pe scurt la întrebarea: Cât de eficiente sunt metodele tahionice pentru ajutarea pacienţilor?

Din răspunsurile unor cercetători independenţi, practicieni şi cercetători implicaţi în testarea metodelor tahionizate, proveniţi din 40 de ţări, pe care i-am consultat în legătură cu acest subiect, s-a desprins ideea că: "Viitorul este aici, şi este definit de valorificarea energiei tahionice."

Christina Cummings M.D., a declarat în cadrul Ştirilor VPN (Virtual Private Network), într-o emisiune naţională specială, următoarele:

"Energia tahionică funcționează în cazul meu, poate că va avea efect şi pentru tine!"

"Această descoperire legată de tahioni este extraordinară, pentru că nu doar că susţine modelul energetic al nutriţiei, dar este şi un puternic instrument de auto-vindecare şi de re-întinerire". Renumit în întreaga lume, autor al cărţilor Spiritual Nutrition, Sevenfold Peace and Conscious Eating (Hrănirea Spirituală, Înşeptita Pace şi Hrănirea Conştientă), Gabriel Cousens, M.D. scrie: "Se pare că experţii sunt de acord că viitorul este aici, şi ei îl numesc viitorul tahionic!"

Dacă energia tahionică este cu adevărat ceea ce se susţine că este, atunci într-un viitor apropiat, cu toţii vom putea fi mai sănătoşi, mai fericiţi, şi să avem viaţă calitativ mai bună. Poate că astfel, lumea noastră va fi ceva mai bună pentru copiii copiilor noştri.

Să nu uităm:
Lumea noastră se află într-o stare de haos. Bolile sunt scăpate de sub control, folosirea drogurilor este excesivă, iar poluanţii umplu pârâurile, râurile, mările şi aerul pe care-o respirăm. Această energie, numită tahionică, este ceea ce mulţi oameni de ştiinţă ai lumii cred că este sursa de energie a tuturor energiilor pe care le cunoaştem. Este imperativ ca nimeni să nu interfereze cu distribuirea globală a acesteia. Mă rog din toată inima ca fiecare fiinţă vie să-şi găsească echilibrul şi ordinea care derivă din tahioni. Eu cred că împreună noi putem transforma lumea.

Tahionul: O particulă subatomică teoretică, ce se deplasează cu vitează superluminică